Ce vă doriți pentru anul ce vine? Ce dorințe neîmplinite aveți? Ce dorințe avem pentru țara în care trăim? Sigur, prosperitate, asta cred că e pe buzele tuturor. Trebuie să găsim niște căi mai eficiente prin care să ajungem mai repede, mai aproape de visele noastre din 1989. Dar, în afara prosperității, care e un proiect vast și complicat, dintre miile de lucruri de care avem nevoie sau pe care ni le dorim, care arde atât de tare încât trebuie pus sus de tot pe musai list?

Suntem în 2016 aproape și veștile despre copiii tot mai puțin învățați ne ajung din toate părțile. Zilele trecute o simpatizantă M10 îmi povestea despre Mirel și cei șapte copii ai lui care nu merg la școală, deși majoritatea au peste șase ani.

Știrile despre falsele doctorate și masterate ale unor politicieni nu se mai opresc.

”Ce mai înseamnă un doctorat azi? Dar o facultate?” – se întreabă unii azi și pe bună dreptate. CV-urile unor politicieni arată ca niște liste de colecționari obsedați de titluri academice. Oameni care au ”făcut” 2-3 facultăți în același timp, apoi 2-3 masterate și/sau doctorate, asta în timp ce își construiau o carieră politică, supervizau, cel puțin, niște afaceri personale, iubeau, se căsătoreau, poate mai făceau și un copil. Înșiruirea aceea de doctorate și masterate e chiar înfricoșătoare, intimidantă pentru că presupune niște calități intelectuale și o memorie ieșite din comun. Și totuși, noi avem astfel de politicieni, cu astfel de calități – care mai apoi, după terminarea atâtor masterate și doctorate, dispar subit. Probabil și de la atâta efort…

Lucruri misterioase se întâmplă în învățământul nostru, nu vi se pare? În același timp, nu simt că se coagulează o masă de absolvenți, masteranzi sau doctoranzi veritabili, iritați că acești impostori le mânjesc, efectiv, munca. Poate și pentru că sunt mii, zeci de mii de absolvenți de facultate care nu au ce face cu studiile lor și care se bucură și când ajung casieri într-un mall.

Asta mi-aș dori să facem anul viitor: să aflăm ce vrem de la sistemul nostru de educație, înainte să vrem să-l reformăm. De reformat, toată lumea e de acord că trebuie. Toată lumea e de acord că dascălii au nevoie de o poziție în societate care să le ofere mai multă demnitate. Și mai mulți bani, da, nu uităm de prosperitate. Dar, dacă vrem într-adevăr să avem un viitor bun și mai multă prosperitate, trebuie să realizăm că acestea încep și cu educația de azi a copiilor, a adolescenților, a tinerilor, a noastră a tuturor. Educație însemnând să înveți copilul să arunce mizeria la coș, să-și facă analizele, să-i respecte pe ceilalți, să nu se mai lase furat. Să nu claxoneze aiurea în trafic, să nu depășească o coloană de mașini pe contrasens, să nu intre în față la coadă, să dea bună ziua, să spună la revedere. Să spună vă rog și mulțumesc. Îmi doresc să începem să ne educăm unii pe alții, cu tact și delicatețe.

Și mai multă fericire îmi doresc, pentru noi toți.

Un An Nou mai bun!

 

Autor: Laura Ilinca